La omul sărac nici boii nu trag.
Pomul după roade se cunoaşte, iar omul după fapte.
Nu da binelui cu piciorul, că pe urmă îi duci dorul.
Răspunsul blând înlătură mânia.
Deşteptăciunea are limite, prostia n-are margini.
Râde ciob de oală spartă.
Adevărul este întotdeauna la mijloc.
Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.
Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul.
Vorba dulce mult aduce.
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
Dă-i, Doamne, prostului mintea de apoi.
Prostul întâi o croieşte, apoi o gândeşte.
Norocu-i după cum şi-l face omul.
A fi domn nu-i lucru mare, a fi om e de mirare.
Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută.
Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala.
Cine nu se leneveşte, aur şi în piatră găseşte.
De ce îţi este frică, de aia nu scapi.
Cine seamănă vânt culege furtună.
Numai cine nu munceşte, nu greşeşte.
Unde nu-i cap, vai de picioare.
Lauda de sine nu miroase a bine.
Dă-mi, Doamne, puterea tânărului şi mintea bătrânului.
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta!
Vrabia mălai visează.
Vrabia mălai visează.
Omul cât trăieşte învaţă.
S-a dus bou şi a venit vacă.
Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.
Sângele apă nu se face.
Vorba multă, sărăcia omului.
Dacă tăceai, filozof rămâneai.
Soarele când se înalţă, leneşul de-abia se-ncalţă.
Ţara arde, baba se piaptănă!
Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.
Orice muncă e frumoasă, dacă e pe plac aleasă.
Vina recunoscută e pe jumătate iertată.
Cine râde la urmă, râde mai bine.
Prietenul la nevoie se cunoaste.
Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu