Grieg 'Peer Gynt' Suite No. 1, Op. 46 - 'Morning'

The Little Ewe (varianta in limba engleza)

Near a low foothill
At Heaven’s doorsill,
Where the trail’s descending
To the plain and ending,
Here three shepherds keep
Their three flocks of sheep,
One, Moldavian,
One, Transylvanian
And one, Vrancean.
Now, the Vrancean
And the Transylvanian
In their thoughts, conniving,
Have laid plans, contriving
At the close of day
To ambush and slay
The Moldavian;
He, the wealthier one,
Had more flocks to keep,
Handsome, long-horned sheep,
Horses, trained and sound,
And the fiercest hounds.
One small ewe-lamb, though,
Dappled gray as tow,
While three full days passed
Bleated loud and fast;
Would not touch the grass.
”Ewe-lamb, dapple-gray,
Muzzled black and gray,
While three full days passed
You bleat loud and fast;
Don’t you like this grass?Are you too sick to eat,
Little lamb so sweet?”
”Oh my master dear,
Drive the flock out near
That field, dark to view,
Where the grass grows new,
Where there’s shade for you.
”Master, master dear,
Call a large hound near,
A fierce one and fearless,
Strong, loyal and peerless.
The Transylvanian
And the Vrancean
When the daylight’s through
Mean to murder you.”
”Lamb, my little ewe,
If this omen’s true,
If I’m doomed to death
On this tract of heath,
Tell the Vrancean
And Transylvanian
To let my bones lie
Somewhere here close by,
By the sheepfold here
So my flocks are near,
Back of my hut’s grounds
So I’ll hear my hounds.
Tell them what I say:
There, beside me lay
One small pipe of beech
With its soft, sweet speech,One small pipe of bone
Whit its loving tone,
One of elderwood,
Fiery-tongued and good.
Then the winds that blow
Would play on them so
All my listening sheep
Would draw near and weep
Tears, no blood so deep.
How I met my death,
Tell them not a breath;
Say I could not tarry,
I have gone to marry
A princess – my bride
Is the whole world’s pride.
At my wedding, tell
How a bright star fell,
Sun and moon came down
To hold my bridal crown,
Firs and maple trees
Were my guests; my priests
Were the mountains high;
Fiddlers, birds that fly,
All birds of the sky;
Torchlights, stars on high.
But if you see there,
Should you meet somewhere,
My old mother, little,
With her white wool girdle,
Eyes with their tears flowing,
Over the plains going,
Asking one and all,
Saying to them all,
’Who has ever known,
Who has seen my own
Shepherd fine to see,
Slim as a willow tree,
With his dear face, bright
As the milk-foam, white,
His small moustache, right
As the young wheat’s ear,
With his hair so dear,
Like plumes of the crow
Little eyes that glow
Like the ripe black sloe?’
Ewe-lamb, small and pretty,
For her sake have pity,
Let it just be said
I have gone to wed
A princess most noble
There on Heaven’s doorsill.
To that mother, old,
Let it not be told
That a star fell, bright,
For my bridal night;
Firs and maple trees
Were my guests, priests
Were the mountains high;
Fiddlers, birds that fly,
All birds of the sky;
Torchlights, stars on high

Balada populara MIORITA

Mioriţa 

Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gură de raiu,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Şi unu-i Vrâncean.

Iar cel Ungurean,
Şi cu cel Vrâncean,
Mări se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l'apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Că-i mai ortoman
Ş'are oi mai multe,
Mîndre şi cornute,
Şi cai invăţaţi
Şi cîni mai bărbaţi!...

Dar cea Mioriţă
Cu lîna plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.

- Mioriţă laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile'ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Draguţă Mioară?

- Drăguţule bace!
Dă-ţi oile'ncoace
La negru zăvoi,
Că-i iarba de noi
Şi umbra de voi.
Stăpîne, stăpîne,
Iţi cheamă ş'un cîne
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,

Că l'apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul Ungurean
Şi cu cel Vrâncean!
- Oiţă bîrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cîmp de mohor,
Să spui lui Vrâncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă îngroape
Aice pe- aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul stînii,
Să-mi aud cînii,
Aste să le spui,

Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vîntul cînd a bate
Prin ele-a răzbate,
Ş'oile s'or strînge
Pe mine m'or plînge
Cu lacrimi de sînge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am însurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!

Iar dacă-i zării,
Dacă-i întîlnii
Măicuţă bătrînă
Cu brîul de lîna,
Din ochi lăcrimînd,
Pe culmi alergînd,
Pe toţi întrebînd
Şi la toţi zicînd:

Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
Mîndru ciobănel
Tras printr'un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grîului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura cîmpului!...

Tu Mioara mea,
Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.

Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!...

Proverbe si zicatori romanesti

La omul sărac nici boii nu trag.

Pomul după roade se cunoaşte, iar omul după fapte.

Nu da binelui cu piciorul, că pe urmă îi duci dorul.

Răspunsul blând înlătură mânia.

Deşteptăciunea are limite, prostia n-are margini.

Râde ciob de oală spartă.

Adevărul este întotdeauna la mijloc.

Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.

Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul.

Vorba dulce mult aduce.

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.

Dă-i, Doamne, prostului mintea de apoi.

Prostul întâi o croieşte, apoi o gândeşte.

Norocu-i după cum şi-l face omul.

A fi domn nu-i lucru mare, a fi om e de mirare.

Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută.

Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala.

Cine nu se leneveşte, aur şi în piatră găseşte.

De ce îţi este frică, de aia nu scapi.

Cine seamănă vânt culege furtună.

Numai cine nu munceşte, nu greşeşte.

Unde nu-i cap, vai de picioare.

Lauda de sine nu miroase a bine.

Dă-mi, Doamne, puterea tânărului şi mintea bătrânului.

Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta!

Vrabia mălai visează.

Omul cât trăieşte învaţă.

S-a dus bou şi a venit vacă.

Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.

Sângele apă nu se face.

Vorba multă, sărăcia omului.

Dacă tăceai, filozof rămâneai.

Soarele când se înalţă, leneşul de-abia se-ncalţă.

Ţara arde, baba se piaptănă!

Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.

Orice muncă e frumoasă, dacă e pe plac aleasă.

Vina recunoscută e pe jumătate iertată.

Cine râde la urmă, râde mai bine.

Prietenul la nevoie se cunoaste.

Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

ANGELA BUCIU-Inflorit-o rugutu

Inflorit-o, inflorit-o rugutu
Lasati-mo, lasati-mo drgutul
Nu m-o lasat de urata
M-o lasat c-am fost parata
La, la, la....

Parata, parata de doi feciori
Ca le-am fost, ca le-am fost draga si lor
Parata de doua fete
Prost ii badea ca le crede
La, la, la....

Nu va para, nu va para toate rau
Ca dragutul, ca dragutul nu vi-l ieu
Nu vi-l iau ca nu-l aveti
Nu-l aveti de cand suntei
La, la, la....

Si pa care, si pa care l-ati avut
Tot cu miere, tot cu miere l-ati tinut
Da' eu nu-s de-aceea fata
Sa-mi tin dragutul cu plata
Tra, La, la, la...
Ca eu-s foarte frumusel
Vin feciuorii nu ma-nsel
Tra, La, la, la...

De la casa parinteasca la marile castele regale

                                Casa Parinteasca.

                                 Muzeul Satului

In 1936 lua fiinta la Bucuresti, in Parcul Herastrau, unul din primele muzee etnografice in aer liber din Romania si din lume: Muzeul Satului.

In anii `30, in Europa, existau doar doua muzee in aer liber: Muzeul Skansen din Stockholm (Suedia, 1891) si Muzeul Bigdo din Lillehamer (Norvegia ). In tara noastra, la vremea respectiva, isi avea deschise portile, pentru public, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Parcul "Hoia", de la Cluj, fondat in 1929 de catre profesorul Romulus Vuia.

In muzeul satului sunt prezentate primele case din toate colturile tarii.

Deschiderea oficiala a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, in prezenta regelui Carol al II-lea si a mamei sale Regina Maria, iar pentru public, cu o saptamana mai tarziu, 17 mai 1936. In discursul inaugural, profesorul D. Gusti sublinia ca Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" este un muzeu original, care nu a fost creat dupa modelul muzeelor in aer liber existente la acea vreme in Europa. Concepand Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" ca un muzeu sociologic, Gusti si colaboratorii sai au considerat ca misiunea acestuia era de a infatisa vizitatorilor realitatea, viata satului, asa cum era ea traita de taranul roman. De aceea, Gusti va aduce periodic, sa locuiasca, in casele din muzeu, familii de tarani din satele de origine a monumentelor, la inceput chiar pe fostii proprietari, ca in cazul casei de la Goicea Mica. Acesti "locuitori" au venit la Bucuresti cu tot ceea ce era necesar traiului, inclusiv cu pasari si animale. Gusti nu a prevazut insa urmarile acestei socializari: degradarea monumentelor si a obiectelor muzeale, prin utilizarea lor intensa, in conditiile in care, la vremea respectiva, nu existau tratamente corespunzatoare de conservare si restaurare a patrimoniului. Sub aceasta infatisare socializata, Muzeul Satului - sinteza a tot ceea ce era tipic pentru satul romanesc traditional - trebuia sa constituie ,,0 adevarata scoala de cunoastere si de iubire a satului si taranului nostru". Misiunea muzeului era de a servi cunoasterii realitatilor satului, cu alte cuvinte informarii si educarii expozitii, conferinte etc.).
publicului. La acea vreme, aceste functii se concretizau aproape in exclusivitate prin formele clasice ale limbajului muzeal (expozitii, conferinte etc.).

Patrimoniul din expozitia in aer liber se imbogateste, ajungand la un numar de 62 de complexe de arhitectura populara (fata de cele 33 din 1936), cu 223 de constructii (40 de case, 165 de anexe gospodaresti, 3 biserici, 15 instalatii tehnice si ateliere mestesugaresti), insumand un inventar de 17.000 obiecte. Intre monumentele achizitionate din teren se numara gospodarii si case din zonele Suceava, Vaslui, Valcea, Constanta, Alba, Hunedoara, Maramures etc.

Pe langa patrimoniul din expozitia in aer liber si din colectii , muzeu detine si un begat fond documentar de o imestimabila valoare istorico-etnografica. Acest fond este alcatuit din colectii de manuscrise, studii, schite, desene, relevee, planse, clisee pe sticla, filme, negative alb-negru si color, fotografii, ce provin atat din cercetarile pe teren ale echipelor de monografisti care au contribuit la fondarea Muzeului Satului cat si din investigatiile ulterioare.. Intre cele mal importante colecii de astfel de documente se numara cele datorate lui D. Gusti,L. Apolzan, Gh. Focsa, R. Vuia, arh. Fl. Stanculescu, arh. A. Gheorghiu etc. Pentru toate acestea - patrimoniu de monumente, colectii de obiecte si fonduri documentare - muzeul aplica un sistem modern.

De asemenea, nu putem trece cu vederea nici faptul ca, de-a lungul anilor, Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" a acordat sprijin pentru organizarea unor noi muzee si sectii de etnografie din tara (Sectia de etnografie a Muzeului din Alexandria, a Muzeului Unirii din Alba Iulia etc.). El a avut un rol fundamental si in dezvoltarea retelei muzeelor in aer liber din Romania precum si in realizarea primului muzeu de acelasi profil din Republica Moldova (Chisinau).

Muzeul satului este unul dintre cele mai frumoase comori ale tari noastre.

          

                                Castele cunoscute din Europa.  Castelul Chillingham, Northumberland, Marea Britanie

                        

Despre acest castel cele mai interesante legende sunt acelea ca ar fi bantuit.
Castelul Chillingham datează din anul 1200, a aparţinut familiei Earl Grey şi este cunoscut drept cel mai bântuit castel din lume. Se spune că sunt mai multe fantome care îşi fac veacul în acest castel, însă cel mai terifiant dintre ele este „Băiatul albastru”, care a pus stăpânire pe Camera Roz. La miezul nopţii se pot auzi urlete de durere dintr-un perete al camerei. Când încetează urletele, apare o lumină albastră care ia forma unui băieţel, şi se îndreaptă spre pat.
La renovarea castelului, s-au găsit în peretele din care se aud zgomote oase de băiat şi câteva bucăţi dintr-o rochie albastră.
Un alt „rezident” al castelului este fantoma doamnei Mary Berkeley. Se spune că poţi auzi foşnetul rochiei ei de mătase, în timp ce se plimbă pe holuri în căutare soţului ei, care a fugit cu sora acesteia.

                                                 Castelul Windsor

Castelul Windsor (engleză Windsor Castle) este cel mai mare şi cel mai vechi castel locuit din lume. Împreună cu Palatul Buckingham şi cu Palatul Holyrood din Edinburgh face parte din reşedinţele principale a monarhilor britanici din Casa de Windsor. Castelul este situat în centrul oraşului Windsor din comitatul Berkshire, Anglia. Sub clădirea castelului curge Tamisa care face legătura pe apă cu Londra. Regina Elisabeth II petrece aici frecvent sfârşitul de săptămână, unde primeşte şi vizita oficială sau privată a unor miniştri sau şefi de state. Conform izvoarelor istorice castelul datează din timpul lui Wilhelm Cuceritorul. Construcţia castelului, garnizoanei, fortăreţei, închisorii şi părţii locuite fiind coordonată direct de unii monarhi englezi. În timpul războaielor purtate de Anglia, castelul fiind mai bine întărit şi apărat, aceste măsuri strategice se pot observa şi azi.

 

Una dintre numeroasele case în proprietatea Reginei Angliei, se spune despre Castelul Windsor că este bântuit. Oamenii spun că au văzut fantoma lui Henry al VIII-lea plimbându-se pe holuri, că au auzit paşi şi gemete.

O altă fantomă a acestui castel este cea a lui Saxon Hunter Herne, care s-a aruncat în faţa unui cerb pentru a-i salva viaţa regelui. Se spune că spiritul lui bântuie terenurile şi grădinile castelului.
Tot din mărturiile oamenilor reiese că şi Regina Elizabeta ar fi întruchipată într-o fantomă, care apare cu precădere în biblioteca roială. Chipurile ar purta o rochie neagră şi un şal pe umeri.

                    

 

                                    Castelul Chambord

Considerat cel mai frumos castel de pe Valea Loirei, impresionand in egala masura prin eleganta si prin dimensiuni, Chambord reprezinta realizarea visului lui Francisc I, care, indragostit de arta, si foarte tanar fiind, a dorit sa-si exprime vointa si sa-si arate puterea inaltand o capodopera de arhitectura.  Terenul apartinuse in secolul al X-lea contilor de Blois, de Champagne si de Chatillon, dar in 1392 a devenit proprietatea Coroanei, fiind achizitionat de ducele de Orleans care a urcat pe tron ca Ludovic al XII-lea.

Constructiile au inceput in 1519, castelul fiind conceput ca o veritabila fortareata cu un donjon si incinta cu turnuri masive. Atribuita lui Leonardo da Vinci constructia se distinge prin elemente prodigioase cum ar fi scara cu dubla spirala pe care doi oameni pot urca, si se pot vedea fara sa reuseasca sa se intalneasca. Impodobit cu numeroase cosuri, turnulete si lucarne care par sa strapunga cerul, castelul aminteste romanele cavaleresti.

Dimensiunile sale sunt mai mult decat impresionante. Fatada are o lungime de 156 metri si o inaltime de 56 metri iar zidul de incinta are o lungime de 32 de kilometri inchizand 5400 ha, cel mai mare parc forestier din Europa zilelor noastre, adapostind o fauna unica. Din nefericire Francisc I (1515-1547) nu a reusit sa vada castelul terminat. La moartea sa era ridicat numai donjonul si fusesera incepute aripile. Cel care a finalizat constructia a fost Ludovic al XIV-lea. In 1660 el a incredinta lucrarea lui Jules Hardouin Mansart care a terminat-o. Obiectele expuse in castel par sa dea viata acestui asezamant care nu a fost locuit decat 20 de ani in cinci secole. Printre incaperile castelului trebuie remarcate apartamentul lui Francisc I cu sala de consiliu, totul reconditionat in secolul al XVIII-lea dar si cel al lui Ludovic al XIV-lea compus din trei anticamere si camera regelui, admirabil decorate.

O galerie leaga donjonul de capela terminata tot dupa 1660. Apartamentele din secolul al XVIII-lea corespundeau noilor criterii de confort si decoratiile interioare sunt la fel de impresionante. Castelul a fost gazda unor numeroase partide de vanatoare si a unor reprezentatii date de Moliere pentru Ludovic al XIV-lea. In zilele noastre aceata traditie este perpetuata prin spectacolele de sunet si lumina care anima domeniul.

                                           Castelul Warwick, Anglia

Acest castel este cunoscut pentru legenda sa.
Castelul Warwick este cunoscut pentru Turnul Watergate, care se spune că ar fi bântuit de fantoma lui Sir Fulke Greville, înjunghiat mortal în 1628 de către servitorii săi. Conform legendei, fantoma apare în portretul lui Greville, care este agăţat deasupra şemineului din camera de studiu a castelului.

Castelul Bran

Castelul Bran, situat intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, la 30 de km de Brasov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turisti datorita unei legende: Legenda Contelui Dracula, desi izvoarele istorice spun ca Vlad Tepes ar fi trecut pe aici o singura data, in drum spre Brasov.
Initial Castelul Bran (in limba slava «brana» inseamna «poarta») a fost o fortareata cunoscuta sub numele de Dietrichstein, construita de Ordinul Cavalerilor Teutoni in anul 1212, ce a fost cucerita de sasi spre sfarsitul secolului al XIII-lea.
Prima atestare documentara este din 1377 cand brasovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortarete. Apoi, intre 1419-1424 a intrat in posesia lui Sigismund.

La sfarsitul secolului al XV-lea a fost subordonata comitetului secuilor si sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei.

        * La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a Romaniei Mari, in semn de recunostinta din partea orasului Brasov pentru contributia la Unirea cea mare de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat intr-o perioada de restaurare, sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o resedinta de vara. Tot in a aceasta perioada a fost construita si Casa de ceai. In timpul acestor lucrari, Castelul a fost dotat cu apa curenta de la o fantana sapata in stanca, adanca de 57 de metri, si iluminat de la o uzina electrica cu turbina. De la aceasta uzina au fost apoi electrificate, in 1932, satele Bran, Simon si Moeciu. Apoi, in 1938, Regina Maria a lasat Castelul Bran drept mostenire Principesei Ileana, care l-a stapanit pana in 1948.

Retrocedat lui  Dominic de Habsburg               

    Dupa abdicarea Regelui Mihai si expulzarea Casei Regale, Castelul a intrat in proprietatea statului, fiind abandonat si devastat. Abia in 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie si arta medievala. In 1987, castelul a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. In 2006 Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmasul Principesei Ileana. In iarna lui 2007 noul proprietar l-a scos la vanzare. Deoarece consiliul Judetean Brasov s-a arata dispus sa rascumpere Castelul, avocatii care se ocupau de tranzactie au cerut pretul de 60 milioane de euro. Dupa o ancheta efectuata de o comisie parlamentara concluzia a fost ca retrocedarea Castelui Bran catre Dominic de Habsburg nu s-a facut cu respectarea tuturor prevederilor legale .
     In final, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg de la 1 iunie 2009, cand avocatii Casei de Habsburg si conducerea muzeului au semnat procesele verbale de predare-primire a castelului. Nepot al Reginei Maria si fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobandit Castelul Bran la aproape sase decenii dupa ce familia sa a fost fortata de regimul comunist sa paraseasca tara, pe cand el avea doar zece ani.

De unde vine legenda lui Dracula?

Cel care a creat faima Castelului asociat cu Dracula, a fost scriitorul Bram Stoker, care a publicat, in 1897, la Londra, romanul «Dracula, vampirul din Carpati». Cartea este considerata mediocra de criticii literari, dar a avut un impact mare in randul publicului cititor, din moment ce pana in 1903 se tiparisera 6 editii. De altfel, Stoker nu stabileste cu exactitate locul in care se afla castelul din romanul sau, dar unii istorici spun ca ar fi vorba de Regiunea Bargaului, in trecatoarea care uneste Transilvania de Moldova. Oricum, cert este ca datorita acestui roman si a ecranizarilor realizate, s-a creat o asociere indestructibila intre Dracula, Castelul Bran si Transilvania.

De fapt, legenda contelui sangeros, supranumit Dracula, a fost asociata cu domnitorul Vlad Tepes abia in secolele XIX – XX. Aceasta suprapunere de imagini s-a datorat faptului ca domnitorul roman era cunoscut ca fiind fara mila fata de cei care nu i se supuneau sau incalcau legile, iar pedeapsa cea mai des utilizata era trasul in teapa. O alta explicatie a numelui Dracula ar putea veni de la fatul ca in 1431, Sigismund de Luxemburg l-a investit pe Vlad al II-lea, tatal lui Tepes, cu Ordinul Dragonului, un ordin cavaleresc dedicat luptelor impotriva turcilor, iar emblema era un dragon, asociat cu simbolul diavolului. Din cauza acestei embleme se pare ca Vlad Tepes a primit supranumele de Vlad Dracul.
De altfel, Castelul Bran nu este singurul punct turistic legat de aceasta legenda. Un al loc evocat atunci cand vine vorba de Dracula este si Manastirea Snagov.